În istoria României, ziua de 24 ianuarie, mai exact, unirea Principatelor are o însemnătate crucială. Țara Românească s-a unit cu Moldova sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, prin dubla sa alegere la 24 ianuarie 1859, acesta fiind primul și cel mai important pas pe calea înfăptuirii statului unitar național, deschizând astfel calea spre modernizarea statului și spre Marea Unire din 1918.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă, între anii 1859 și 1866, a fost perioada optimă în care România s-a dezvoltat. Prin recunoașterea Unirii depline, adoptarea oficială a numelui România, crearea primului Parlament și a primului guvern unic al României în ianuarie 1862, dar și prin reformele sale:

adoptarea primei Constituții românești,  secularizarea averilor mănăstirești,
reforma electorală,
reforma învățământului,
reforma agrară,
Codul civil și Codul penal, a avut loc o sincronizare a României cu valorile și principiile europene ale acelor vremuri.

Primirea noastră în marea familie europeană nu ar fi fost posibilă fără Unirea lui Cuza și implicarea directă a Franței prin Napoleon al III-lea. Atunci, ca și acum România a beneficiat de un context istoric favorabil, atunci se străduia să o rupă cu trecutul feudal acum ne străduim să devenim cu adevărat europeni.

Astăzi, au trecut 13 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană, 13 ani în care România nu a profitat așa cum ar fi trebuit de avantajele si oportunitățile pe care le avem la dispoziție ca membri ai Uniunii Europene. Am ajuns în ultimii ani la cel mai jos nivel al relației noastre cu Europa, într-un moment în care am fi putut să ne afirmăm și să devenim o țara cu adevărat importanta în UE. Este momentul să credem cu toții într-o Europă renăscută și puternică, într-o Europă a tuturor cetățenilor ei, o Europă a prosperității și echității, a democrației, libertății și a statului de drept.

La mulți ani, România!